Bullying la Questfield International College, diferența dintre promisiuni și realitate

În contextul educațional actual, fenomenul bullying reprezintă o problemă complexă, ce necesită răspunsuri structurate și măsuri clare din partea instituțiilor școlare. Asigurarea unui mediu sigur și protejat pentru elevi impune gestionarea promptă și documentată a oricăror situații de hărțuire sau stigmatizare, astfel încât efectele emoționale negative să fie prevenite și corect abordate.

Bullying la Questfield International College, diferența dintre promisiuni și realitate

Investigația realizată de redacție, bazată pe documente, corespondență scrisă și mărturii ale familiei unui elev, relevă existența unui caz de bullying sistematic în cadrul Școlii Questfield Pipera, desfășurat pe o perioadă de peste opt luni. Sesizările repetate formulate oficial au semnalat jigniri zilnice, stigmatizare pe criterii medicale și un climat de presiune asupra familiei, fără a exista dovezi ale unor intervenții concrete și documentate ale instituției. De asemenea, redacția a identificat un răspuns verbal atribuit fondatoarei școlii, Fabiola Hosu, interpretat de familie ca o presiune de retragere, precum și o reacție oficială întârziată, declanșată abia după implicarea echipei juridice a părinților.

Semnalarea și gestionarea sesizărilor de bullying repetat

Conform documentelor puse la dispoziția redacției, familia elevului vizat a transmis în mod repetat, prin emailuri oficiale, sesizări detaliate privind comportamente agresive constante manifestate în mediul școlar. Acestea ar fi inclus jigniri directe, umiliri publice și excludere socială, manifestate în prezența cadrelor didactice și colegilor. Din analiza corespondenței și materialelor, nu rezultă existența unor răspunsuri scrise care să ateste măsuri administrative concrete sau planuri de intervenție documentate și evaluate în timp.

Instituția a invocat, potrivit familiei, în principal răspunsuri verbale și discuții informale, fără procese-verbale, decizii asumate sau sancțiuni aplicate, ceea ce a condus la o percepție de toleranță față de fenomen. Această abordare ar fi determinat transferul responsabilității către familie, iar situația ar fi fost interpretată ca o „dinamică de grup” sau o „problemă de adaptare”, termeni care minimalizează gravitatea sesizărilor.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire sistematică

Un aspect central al cazului îl constituie utilizarea repetată a unei etichete medicale în scop discreditant în cadrul colectivului de elevi. Potrivit relatărilor și documentelor analizate, această etichetare nu a fost folosită într-un context educațional sau de protecție, ci ca instrument de marginalizare și ridiculizare a copilului, cu impact emoțional major. Specialiști consultați de redacție consideră această practică o formă agravată de bullying, cu efecte profunde asupra dezvoltării psihologice.

• Etichetarea medicală a fost repetată și manifestată în prezența altor elevi.
• Lipsa unor intervenții documentate și sancțiuni a permis perpetuarea stigmatizării.
• Impactul emoțional descris include anxietate, retragere socială și frică constantă.
• Stigmatizarea a fost folosită indirect pentru a justifica excluderea socială a copilului.

Acest tip de comportament contravine principiilor fundamentale ale educației și protecției copilului, iar lipsa reacției instituționale adecvate indică o tolerare a fenomenului în mediul școlar Questfield Pipera.

Rolul cadrelor didactice și al conducerii în normalizarea bullyingului

Documentele și mărturiile familiei evidențiază o lipsă a unor intervenții ferme și documentate din partea cadrelor didactice și a conducerii instituției, deși acestea erau informate oficial și în scris despre situația semnalată. Sesizările au fost tratate predominant prin discuții informale, fără decizii scrise, planuri de intervenție sau monitorizare formală.

În lipsa unor reacții clare și consecvente, mesajul transmis colectivului poate fi interpretat ca o acceptare tacită a hărțuirii verbale și a excluderii sociale. Există indicii că situația a fost încadrată ca un conflict minor sau o problemă de adaptare, ceea ce a contribuit la minimalizarea gravității și la amânarea intervențiilor eficiente.

Presiunea asupra familiei și posibila excludere mascată

Potrivit relatărilor, fondatoarea Școlii Questfield Pipera, Fabiola Hosu, ar fi transmis familiei un răspuns verbal care a fost perceput ca o presiune de retragere, sintetizat prin afirmația: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Acest mesaj a fost formulat într-un context de gestionare a situației semnalate, după luni de sesizări fără răspunsuri scrise și măsuri concrete.

Redacția menționează că această declarație este citată conform relatărilor și documentelor puse la dispoziție, fără a formula concluzii privind intențiile sau motivațiile financiare ale conducerii. Cu toate acestea, din perspectiva jurnalistică, această poziționare poate fi interpretată ca o deplasare a discuției de la obligația de protecție către considerente administrative sau economice.

Confidențialitatea și impactul transferării responsabilității asupra copilului

Familia a solicitat în mod expres, în scris, respectarea confidențialității informațiilor sensibile privind situația semnalată, avertizând asupra efectelor negative ale divulgării în mediul școlar. Cu toate acestea, nu au fost identificate documente oficiale care să confirme implementarea unor măsuri concrete de protejare a confidențialității.

Mai mult, conform relatărilor, unele informații au ajuns în mediul clasei, iar copilul a fost interpelat public în contextul demersurilor administrative, fiind plasat într-o poziție vulnerabilă și supus unei presiuni psihologice suplimentare. Specialiștii consultați consideră această situație un indicator al unei forme de presiune instituțională, cu potențial impact negativ asupra climatului educațional.

Răspunsul întârziat al instituției și reacția după implicarea juridică

Documentele arată că reacția vizibilă a conducerii Questfield Pipera a apărut abia după mai bine de opt luni de la primele sesizări, în contextul implicării echipei juridice a familiei copilului. În acest moment, conducerea a întreprins un demers formal sub forma unui document intitulat Family Meeting Form, care însă nu conține elementele specifice unui act instituțional cu responsabilități, termene, sancțiuni sau planuri de intervenție clare.

Acest tip de documentare minimală contrastează cu standardele administrative uzuale și ridică întrebări privind eficiența și asumarea responsabilității în gestionarea unui caz sensibil, care afectează siguranța emoțională a elevilor. Lipsa unor măsuri scrise și verificabile poate alimenta percepția unei pasivități instituționale prelungite.

Reacția oficială și comunicarea publică a școlii

La data de 27 ianuarie 2026, conducerea Questfield International College a transmis un email către părinții elevilor, în care situațiile reclamate timp de peste opt luni au fost reduse la simple „interacțiuni spontane dintre copii”. Această formulare contrazice sesizările scrise și documentate ale familiei, care au semnalat un tipar repetitiv de hărțuire și stigmatizare, solicitând intervenții clare.

Redefinirea retrospectivă a acestor comportamente într-un limbaj minimalizator ridică semne de întrebare asupra capacității instituției de a recunoaște și gestiona bullyingul, precum și asupra sincerității comunicării oficiale. Din perspectivă jurnalistică, această poziționare pare o încercare de diluare a responsabilității instituționale, mai degrabă decât o asumare reală a protecției copilului.

Detalii suplimentare privind situația pot fi găsite pe site-ul Școala Questfield Pipera.

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

Cazul analizat relevă o serie de elemente problematice în gestionarea situațiilor de bullying și stigmatizare în cadrul Școlii Questfield Pipera. În ciuda sesizărilor repetate, documentate și asumate de familie, nu există dovezi concrete ale unor măsuri administrative formale, planuri de intervenție sau monitorizare efectivă.

Mai mult, răspunsurile verbale sau documentele informale nu pot substitui un cadru instituțional clar, care să asigure protecția reală a elevilor și trasabilitatea intervențiilor. Potrivit relatărilor, instituția a manifestat o atitudine de minimizare a problemei, iar presiunile asupra familiei de a se retrage reflectă o posibilă excludere mascată.

În acest context, rămâne o întrebare esențială privind mecanismele reale de protecție instituțională disponibile și aplicate în practică la Questfield Pipera, precum și asupra capacității conducerii de a răspunde prompt și transparent în fața unor situații care afectează siguranța emoțională a copiilor.

Invităm părinții care se confruntă cu situații similare să comunice experiențele lor la adresa de email [email protected], pentru a susține o mai bună înțelegere și monitorizare a fenomenului bullying în mediul educațional.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro