Binecuvântarea iubirii prin taina cununiei – împlinirea sufletului

Dragostea este ceea ce-l împlinește pe om. Dumnezeu ne spune că omul „va lăsa pe tatăl său și pe mama sa, se va lipi de soția sa și vor deveni un singur trup” (Geneza 2,24). „Dumnezeu este iubire şi cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne întru el”. Taina cununiei desăvârșește iubirea dintre bărbat și femeie. Apostolul Pavel spune despre această iubire:

„Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă”.

Aceasta este iubirea pe care Dumnezeu o consfințește prin Taina cununiei și care nu piere niciodată. Uitându-ne în viața omului din zilele noastre ne întrebăm: unde este această dragoste de care vorbeste Sf. Apostol Pavel, această iubire a celor care au primit Taina cununiei?

Ce vedem la tot pasul în locul răbdării? Vedem reproșuri, în locul îngăduinței, vedem mândrie, orgolii, vedem egoism, mânie, gelozie. Toate acestea transformă dragostea în ură și sunt cauzele care duc la divorț.

În lumea contemporană aproape că nu se mai știe ce taină mare este taina cununiei deoarece mișcările New Age au ca scop anume nimicirea acesteia. Pentru foarte mulți, cununia este doar un prilej de plăceri și distracții și nu mai surprinde pe nimeni faptul că după câțiva ani totul se destramă.

Puțini sunt cei care socotesc viața în doi un lucru serios și aproape nimeni nu cunoaște că nunta este un așezământ rânduit de Dumnezeu și, prin taina cununiei, când bărbatul și femeia sunt uniți prin cununie, nu mai sunt doi, ci unul și nu mai sunt numai ceva pământesc, ci mai degrabă chipul lui Dumnezeu însuți.

În zilele noastre oamenii se căsătoresc din interese materiale sau, si mai rău, fără a avea un ideal. O astfel de căsătorie este o căsătorie fără conținut, este goală fiindcă oamenii sunt goi, nu găsesc în ea nicio mulțumire și, astfel, se grăbesc în căutarea fericirii ici, colea.

Părinții sunt cei care trebuie să ne pregătească pentru o căsnicie fericită și pentru asta este nevoie de o educație potrivită încă din copilarie. Dar câți fac asta? Dar câți știu asta? Dar câți au o căsnicie fericită?

În zilele noastre copiii se fac în afara căsătoriei! Cine să-i învețe despre taina cununiei, care joacă un rol crucial în viața unui om, când ei părinții nu știu, nu au fost pregătiți și nu au înțeles importanța acestei taine. Părinții din zilele noastre sunt preocupați de probleme bănești și uită sau nu știu să-și învețe copiii să iubească, să dăruiască, să fie oameni cinstiți, hotărâți și să-și asume reponsabilități pentru faptele lor.

În tumultul vieții contemporane aproape nimeni nu mai știe că viața duhovnicească începe cu căsătoria. Alegerea partenerului de viață este importantă pentru suflet și, tocmai de accea, când mergem la cununie trebuie să știm ce înseamnă și să nu mergem că așa se face, că așa e tradiția, sau că așa este dogma bisericească, pentru că ea e un dar de la Dumnezeu.

Perioada de cunoaștere și apropiere e o problemă foarte delicată și trebuie să aibă loc înaintea căsătoriei. Dragostea nu trebuie să ne orbească, ci să ne deschidă ochii pentru a-l vedea pe celălalt așa cum este, cu bune și cu rele.

Alege-ți un duhovnic, spovedește-te și căsătoria ta va fi un dar de la Dumnezeu (cf. 1 Cor. 7:7). Dacă ți-ai ales astfel soțul, mulţumește Domnului! Dacă nu ești deja căsătorit alege grabnic un duhovnic, spovedește-te și deschide ușa casei tale lui Iisus. Dacă nu ești căsătorit și trăiți în aceași casă de mai mult timp gândește-te bine ce vei face cu sufletul tău. Dacă alegi taina cununuiei nu înseamnă că vei avea mai puține greutăți și nu-ți va fi ușor să duci o viață creștinească, însă Dumnezeu te va ajuta.

Fă ce îți stă în putință, citește cinci minute în fiecare zi dintr-o carte duhovnicească sau roagă-te cinci minute în fiecare zi. Aprinde o candelă în casă cât mai des cu putință. Atunci când vei întâmpina greutăți în căsnicie, cel mai important este să nu deznădajduiești. Lasă totul în seama lui Hristos și spune „Facă-se voia ta Doamne”.

Află așadar că, mai înainte de toate, căsătoria este o porție comună de bucurie, dar și de durere. La slujba cununiei, preotul le dă mirilor să bea din același pahar, numit „pahar de obște” pentru ca împreună să poarte poverile căsniciei și pentru că ei se unesc spre a împărtași bucuriile și necazurile vieții. Împreună vor merge mână în mână, prin vremuri bune şi rele, vor avea ceasuri bune, ceasuri de tristețe, ceasuri plictisitoare.

Căsătoria va avea bucuriile sale, surâsurile sale, lucrurile ei minunate. Viața nu este o petrecere, așa cum cred unii. Bucuria căsătoriei înseamnă, și pentru bărbat și pentru femeie, trasul împreună al bărcii pe drumul vieții.

Căsnicia e o lume înfrumuseţată de nădejde şi întărită de năpastă”. Din dragoste curată unul devine o prezenţă, o realitate vie, în inima celuilalt. Dumnezeu unește doi oameni și îi face una. Femeia este inima care iubește și îi stă alături în clipele grele ale bărbatului. Bărbatul este capul, el trebuie să-și iubească femeia așa cum Hristos iubește Biserica, să o ocrotească, să-i poarte de grijă, să-i dea încredere, îndeosebi când este bolnavă, iar amândoi își vor spune că trăiesc unul pentru celalalt, și, pentru aceasta, își vor trece cu vederea greșelile.

Împotrivirea, încăpățânarea și nemulțumirea, lipsa comunicării, sunt cele care distrug fericirea dintre doi oameni. O persoană care nu poate avea îngăduință pentru alta nu ar trebui să se căsătorească.

Mai întâi de toate, cununia religioasă este o călătorie a bucuriei și durerii, apoi o călătorie a dragostei binecuvântată de Dumnezeu și, cel mai important, este o călătorie spre cer, o chemare de la Dumnezeu. Este, așa cum zice Sfânta Scriptură, o „taină mare” (Ef. 5:32).

„Când se cunună doi oameni în numele lui Hristos, ei devin un semn care-L cuprinde şi arată pe însuşi Hristos”.

Aceasta este semnificația cununiei religioase. Perechea care se cunună trebuie să știe și să înțeleagă semnificația acestei taine, e ca şi cum l-ar vedea pe Hristos.

Toate cele folosite la taina cununiei, inelele, lumânările, cununile, sunt simboluri prin care ni se arată prezența lui Iisus la săvârșirea acestei uniuni. Cununile se pun pe capul mirilor în timpul slujbei, deoarece mireasa și mirele sunt un chip al lui Hristos și al Bisericii. Cununile simbolizează şi biruinţa cea mai de pe urmă, ce va fi atinsă în împărăţia cerurilor.

Când preotul ia cununile, îi zice lui Hristos:

„primeşte cununile lor întru Împărăţia Ta, ia-le în Împărăția Ta și le ține acolo, până la biruința cea mai de pe urmă”.

Lumânările aprinse simbolizează fecioarele cele înțelepte, asta însemnând să-l așteptați pe Hristos, asemenea fecioarelor celor înțelepte (Mat. 25:1-11). Lumânările mai simbolizează și limbile de foc care s-au pogorât la Cincizecime și care au arătat prezența Sfântului Duh (F.Ap. 2:1-4).

Inelele de cununie se țin în altar, ceea ce arată că nunta își are începutul în Hristos și va sfârși în Hristos. Preotul le împreunează mâinile mirilor pentru a arăta că însuși Hristos este Cel ce îi unește. Hristos este în centrul tainei şi în centrul vieţii lor, de acum încolo.

Toate elementele ce constituie slujba cununiei sunt simboluri care arată prezența lui Hristos. Dacă vei înțelege semnificația acestei taine, sigur vei ști și vei vedea prezența lui Histos în casa ta, în tot și în toate.

Cununia este o călătorie începută pe pământ și sfârșită în cer. Ea este o legătură cu Hristos, care ne încredințează că, mai presus de dragoste, mai presus de soțul tău, de soția ta, mai presus de întâmplările de zi cu zi, trebuie să îți aduci aminte că ești menit cerului, și că ai plecat pe un drum care te va duce acolo negreșit. Prin cununie pare să se unească un bărbat și o femeie, dar cei doi împreună se unesc cu Hristos. Ceea ce înseamnă că trei iau parte la taină, și trei trebuie să rămână împreună în viață. Este o legătură cu Hristos.

Așadar, dacă vreți, cununați-vă, dacă nu vreți, nu vă cununați! Fiecare este liber să aleagă ce face cu și pentru sufletul său! Dar dacă alegeți să vă cununați înseamnă că veți alege să duceți o viață duhovnicească și ușa casei voastre va fi deschisă lui Hristos, că veți avea o legatură cu Hristos.

Ți-a placut articolul?

Lasă un răspuns